Este foarte interesant tot articolul din care am preluat acest citat. Tocmai pentru ca mi s-a parut atat de interesant am pus link spre el, astfel incat sa-l citesti si sa-ti creezi o impresie realista despre ce inseamna gandirea pozitiva.
Inainte insa de a-mi da cu parerea, trebuie sa diferentiez gandirea pozitiva de optimism. Nu le vad ca fiind sinonime. Mi se pare ca amandoua duc spre aceleasi rezultate: o stare de bine si forta necesara ca sa nu te lasi influentat de orice stupid care-ti iese in cale. Dar modul in care ajungi la aceasta stare pozitiva, difera. Adica: gandirea pozitiva trebuie sa ti-o impui. Ajungi sa le ceri celor din jurul tau sa nu mai foloseasca expresii negative pentru ca iti incarca subconstientul cu “electroni” (stim ca electronii sunt, in chimie, cu minus, nu? Deci electron = negativ). Sau, ajungi sa iti cenzurezi unele ganduri sau trairi pentru ca, analizate la rece, nu au o finalitate care sa te bucure. Deci, daca rezultatul nu este pozitiv, hai sa eliminam cu totul acel gand… doar nu vrem ca inconstientul sa acumuleze asemenea trairi. Dar oare inconstientul nu se umple totusi de frustrari, in momentul in care il cenzurezi constant? Nu cumva gandirea pozitiva este de fapt o negare a realitatii?
Cel mai tare ma distreaza la articolul spre care am dat link, partea de final, in care ni se recomanda cateva produse naturiste care ne pot ajuta sa gandim pozitiv. Pai, dupa ce terminam flacoanele de pastile, putem sa trecem pe marijuana… tot gandire pozitiva naste si ea, nu e asa? (daca ma insel, da-mi un semn…)
Anyway… sunt de acord ca o persoana bosumflata nu atrage foarte multi interlocutori. Dar sunt de asemenea convinsa ca nici o persoana care afiseaza un zambet tamp nu este foarte credibila si nu prea te atrage sa te bagi in seama cu ea. Asa ca, hai sa facem noi un research, sa ne invitam subconstientul la o discutie si sa nu mai cenzuram lucrurile negative cu care ne confruntam.
Stiu ca multi feng-shui-isti (sau d’astia de sunt cu energiile pozitive, aura incarcata, bla,bla, bla…) sau cum s-or numi, au in spate ani de teorii care afirma ca lumea in care traiesti este de fapt oglindirea modului in care gandesti. Gresit! Si nu e nevoie sa fii Einstein ca sa-ti dai seama de asta. Intr-adevar, lumea in care esti tu singur e asa cum o gandesti (gandesti pozitiv – lume pozitiva – stare pozitiva), dar cand te confrunti cu people care isi dau seama de problemele pe care le au, de confruntarile pe care trebuie sa le poarte, adica OAMENI REALISTI, ar fi bine, mai POZITIVULE (cum ar zice Badea), sa fii empatic, sa te mulezi pe starea celuilalt, daca nu esti in stare sa iei singur o atitudine corespunzatoare.
Deci, fii optimist! Nu te gandi ca daca te certi cu un prieten, daca-ti schimbi job-ul sau daca-ti lovesti masina e capat de tara… Intotdeauna exista o solutie, trebuie doar sa stii cum sa o gasesti astfel incat sa nu cazi prada negarii prin gandire pozitiva.
