Sa deschidem gura cand vorbim

E posibil sa fiu si eu surda, nu contest! Dar mi se intampla tot mai des sa aud zgomote, mai exact voci, fara sa inteleg ce-mi spun. Si nu ma refer la vocile din capul meu (cu ele am tratat… o sa ma lase… la un moment dat).

Revenind: vocile pe care le aud, dar pe care nu le inteleg, sunt ale unor persoane. Mai apropiate, mai nu… Cert e ca persoanele nu au pic de dictie. Da’ deloc!

Daca atunci cand ai acea persoana in fata, ii mai poti citi de pe buze, ce faci cand vorbesti cu ea la telefon? Pai atunci s-a cam terminat…

“Hrrrm la mspimtalul litar sdsjdscse…” Aaaam inteles… “Spitalul”, putin “militar”, dar nimic mai mult.

Si le cer sa repete: o data, de doua, de trei, dar parca si mie imi vine sa ma injur cand vad cat de interesata sunt de ce spun “no-dictie men”. Nu de alta, dar poate zic de rau si trebuie sa le dau vreo replica.

Ideea: indiferent de momentul zilei, chiar daca e seara si iti e cam lene sa deschizi gura, fa un efort si exprima-te clar. Stiu! E greu sa fii coerent, sa ai un flow… Te inteleg… Tine de iq, de claritatea in gandire… Dar cand e vorba de deschis gura, de accentuat cuvintele… cred ca toti ne putem ridica la un nivel mediu…

Hai sa incercam de maine sa rotunjim cuvintele… Chiar daca ne vom stramba ca dom’soarele de la stiri. Despre ele, altadata. Si despre cei care te intrerup cand vorbesti, tot altadata. Tot atunci si despre cei care-ti raspund “pe langa subiect” (aici ma incadrez, deci dau inside-uri)