Dupa ce ca si asa petrecem prea mult timp impreuna 
, Alexandra imi da de lucru si acasa. Leapsa de la ea: my favourite soundtracks. Adica cea mai casto muzica dintr-un film. Am facut un slalom printre neuroni si iete-te cine a iesit invingatoare: din “Pisica alba, pisica neagra” – Bubamara (Goran Bregovic).
Leapsa sa se duca la Adi si Andu.
Si ca sa nu-i raman datoare Alexandrei: draga mea, o mini-leapsa, intre noi doua (formulata ca o cerinta de examen; te stiu post-licenta): Povesteste, pe scurt, drumul de la Mamaia la Bucuresti, facut sambata, 28 iunie. Il astept cu interes.
Zau? Eu am intrat acum pe blogul tau din acelasi motiv, sa vad daca ai scris despre incursiunea in Baragan de sambata. Scriu scriu, dar sa scrii si tu. Perspectiva soferului, este, cred, mai interesanta decat cea a unui pasager mic, rosu, speriat,de pe bancheta din spate.
Comentariu�Comentarii de alexandracorolea — 06/29/2008 @ 22:04
@alexandra: Dar de ce erai draga mea speriata? Chiar nu inteleg… Am sa scriu, dar vreau sa vad ce-ti mai amintesti tu… Ca sa nu ma dau in vileag degeaba.
Comentariu�Comentarii de bysniuc — 06/29/2008 @ 22:08