Grav…

Cronologic:

- acum vreo doua luni, in Colentina, in trafic, un tip mi-a taiat calea si mi-a franat in fata. Accident, politie, amenzi, proces.

- acum 3 saptamani, un prieten, la Magurele, s-a trezit cu 2 cauciucuri taiate pentru ca parcase pe locul (neplatit) al unui chirias.

- acum 2 saptamani, la Kaufland, in Tei, am zarit cu coada ochiului cum un chinez iese din taxi, tranteste usa masinii, iar taximetristul iese din masina cu o ditamai bata

- acum 1 saptamana jumate am vazut, la Sebastian, o masina sarita pe liniile tramvaiului “usor”

- acum o saptamana, vecinul de la 6 m-a rugat sa nu-mi mai parchez masina atat de aproape de a lui, pentru ca trebuie sa se intoarca pe o parte ca sa se urce la volan (i-am zis ca ii pun bretele si o iau cu mine sus)

- acum 2 zile, in Jilava, am vazut o masina izbita atat de tare intr-un stalp, incat acesta cazuse. Inevitabil, masina era varza

- acum 4 ore, la 1 mai, am vazut un tanar intins pe jos in mijlocul intersectiei – accident de masina

- acum o ora am vazut cum o duba a pornit in tromba de la semafor pe rosu ca sa calce un tanar care arunca cu ceva sticle de plastic in ea

Cei mai neamuzanti dintre voi vor comenta ca am un jurnal de calatorie si de asta tin minte toate datele. Altii, ca ma plimb. Cei mai multi, sper ca isi vor da seama ce bombe cu ceas suntem si cat de nesigura a devenit lumea in care traim.

Spoturi TV si videoclipuri aiurea

Ca de obicei, nervoasa si nemultumita.

Coca Cola, compania, ma ingretoseaza constant. In spoturi. Produsul imi place. Cu toate ca stiu ca voi muri in chinuri (si) din cauza continutului lui.

Cred ca nu ati ratat nici voi (din pacate) limbile alea hidoase, cu picioare groase si vene evidente pe dos. Limbi care se intind pe sticla de Coca Cola. Zero!!! Sinistre.

Sau ochiu’ cu picioare. Scos din orbita. Bleac!

Plus gluma de la sfarsit:

– Esti un mare mincinos.

– Eu? Mare???

Rasuflata! De vreo trei ani.

Spot Coca Cola hidos 2: Fata de pe mana careia se preling 3 cuburi de gheata. Coca Cola care se scurge de pe mana unui tanar. Curge Coca Cola rauri-rauri, ca sangele strabunilor. De pe mana paroasa a aluia. Iiiiiiu….

Pufuletii Gusto… Ala cu capu’ taiat. Cum i se vede lui gatu’ ca si cotletul din Tom si Jerry. Penibil de prost realizat. Stiu, “poetu’” a vrut sa zica altceva… Aiurea mod de a transmite mesajul.

Sau spotul ala cu “Fata de caineeee”. Clar nu sunt in target-ul pufuletilor astora. Mai bine-mi fac mamaliga.

Totusi, mai sunt sperante in domeniul asta:

Videoclipuri romanesti. Daca nu se misca in reluare, nu e la moda. Akcent, Inna, Voltaj si parca mai era unu. Play and win. Jenibil!!! (combinatie intre jenant si penibil). Da’ daca e un sablon, ce sa ne ma stresam sa cream ceva nou?

Top 5 argumente slabe

Discutie intre 2 adulti. Sa-i numim A si B.

A sunt eu. Deci “we don’t like B” .

A e client. B presteaza servicii.

A are idei pentru serviciile pe care B i le livreaza. Mai multe.

La un moment dat, B, posibil exasperat, incearca sa opreasca schimbarile lui A.

Intr-o discutie de 5 minute, mi-au fost date 5 argumente proaste slabe pentru ca A sa termine in p…ana mea cu schimbarile. Eh, mai jos, top ru-si-ni-ca argumente.

5.Cifrele arata ca… Atunci cand auziti ca cifrele fac ceva, fiti atenti! De fapt cifrele arata cu totul altceva! La mine cel putin este un fapt dovedit. De exemplu. Eu spun: hai sa luam mere. Cineva: nuuuu, statisticile spun ca 150 de oameni mor zilnic din cauza furtunilor. Asa si pe la serviciu. Tu zici de mere. Ei iti trantesc niste statistici cu pere. Fiti atenti de nu-i asa.

4. Am agreat un prim proiect. Asea, si? Daca proiectul merge imbunatatit, tu te opresti la mijlocul drumului? Phaolooo, de asta e tara asta unde e… Ca ne multumim cu mediocritate. Deaca pleanu’ areata ca autostrada tre sa treaca prin cablurile de tren, nu schimbam nimic… C-am agreat!

3. Dureaza foarte mult… Ia sa te vad io cum tuuuu, prestator de serviciiiii, te straduiesti sa faci ce esti platit sa faci. Intr-un timp scurt.

2. Lucram de mult timp la acest proiect, tot facem schimbari si am si alte proiecte. Nu inteleg de ce pe mine ma intereseaza problemele lor. Io le zic lor ca i s-a stricat lu’ mama (mamei mele, evident), telefonul??? Facem schimbari pana iese bine!

1. Io am experienta de 10 ani. Zau ma? Pai si in 10 ani atat ai invatat? Doar atat stii??? Io am experienta de 2… si parca tot m-am prins un pic mai mult decat tine care e treaba.

Evident, dupa 5, 4, 3, 2, 1… io nu mai puteam nici macar sa trimit un feedback pe mail. Ca ma enervasem!  Rau! Nu doar puerilitatea argumenteleor, ci faptul ca io chiar par (dupa nume probabil, pentru ca face to face nu am apucat sa ne cunoastem), cum spuneam, io par stupid rau daca cineva isi permite sa vina cu astfel de argumente.

Cum spunea un clasic in viata: “Astia nu ma reshpecta, dom’le!”

Mosu’ din parcare

Victoriei. Langa B1 TV.

Locuri de parcare – 0.

Nervi.

Dau ocol la Novotel.

La Sala Palatului.

Novotel.

Palatului.

Pic in shant. Se lucreaza.

Muncitori zambitori. Femeia la volan.

Nervi din nou.

Caut, caut, caut.

Gasesc un loc liber pe o trecere de pietoni.

Neseriozitate? So what? Sa-i pun bretele si sa o iau cu mine?

Parchez.

Una bucata mos cu o lada de cico. O pune in spatele masinii.

Continui sa parchez. Tipa.

Manevre. Tipa.

N-am servo. Tipa.

Opresc motorul. Tipa.

Plec. Tipa.

Dupa munca: stergatoare ridicate.

Mos zambeste.

Las stergatoarele jos.

Zambesc.

Imi spune ca e pozitiv cu mine.

Imi face semn sa-i dau bani.

Zambesc.

Io maine unde parchez?

Exces de hipersensibilitate

Dom’le, am devenit niste hipersensibili. Dam vina pe oricine numai sa nu fim noi considerati vinovati si inchidem gura interlocutorului urland (chiar daca nu avem dreptate). Tot timpul suntem nedreptatiti si tot timpul celalalt nu s-a purtat cu noi asa cum ar fi trebuit. Ma bag in categoria hipersenibililor de teama ca persoanele care se simt vizate sa nu se supere inca o data pe mine si sa nu ma mai ierte in veci.

Sor’mea nu vorbeste cu mine de o saptamana pentru ca nu i-am dat una din bluzele mele preferate. Alexandra s-a suparat ca am repezit-o pe messenger (in conditiile in care aveam semn de bizi). Anne ma ignora pentru ca are impresia ca nu ma bucur pentru ea (pentru ca ii merge bine). Cu Anca m-am ciondanit acum o saptamana pentru ca mi-am recuperat scaunul de sub biroul ei (adica eu aveam un scaun din generatia trecuta, mulat dupa fundul meu, continand firmituri de la Magura mea, ea mi l-a luat pe furis si tot ea s-a ratoit la mine cand mi l-am luat inapoi). Si cate alte exemple mai am…

Deci eu cred ca lumea asta a luat-o razna rau de tot. Referitor la gura mare: e o strategie pe care nu stiu cum sa o abordez. Urla lumea la mine si chiar daca am cum sa ripostez cu argumente corecte, nu mai am cand. Si-l las pe nebun sa urle si ma intorc frustrata in culcusul meu intrebandu-ma cum sa reactionez data viitoare cand mi se va intampla asa ceva.

Ma simt sub asediu, pe cuvant. Sunt o victima, salvati-ma.

Later update: scaunul nu a fost luat pe furis.

Despre fuga de responsabilitate, lipsa de bun simt, soferi inconstienti si tineri bolnavi de importanta

Am o stare foarte buna. Si sunt mandra de mine. Pentru ca mi-am propus ceva si am reusit. Pentru ca am bifat 2 bullett-uri si mi-am demonstrat ca pot sa ma depasesc. Pentru ca sunt mai buna decat credeam ca sunt. Si mai lipsita de modestie decat credeau altii. 

Deci azi nu sunt depresiva (Ieeeeeee!!!!)

Atunci, ce-i cu titlu asta? Pe scurt, elucidam misterul si povestim despre ziua mea plina. De spus inainte ca nu din cauza intamplarilor de mai jos am o parere foarte buna despre mine. Partea aia cu narcisismul era doar asa… ca sa ma mai laud si io…

Revenind…. Azi mi-am luat foarte multa ****. Da’ macar a venit din partea unui om destept. Nu ma supar ca m-a pus la colt (chiar daca n-avea niciun motiv. Io eram a cincea roata de la caruta. Da’ daca m-am nimerit in fata lui… ). Ma supar in schimb pe roata 4 care ar fi trebuit sa fie nu in locul meu, ci macar langa mine (pentru ca avea mai multa autoritate si credibilitate decat una de 24 de ani si 49 de kilograme). Eh, roata 4 si-a cam bagat picioare.

Momentu’…  interminabil. Jur ca mi-am dorit sa fiu pentru cateva minute strutz. Da’ macar sunt multumita ca el – roata 4 – a iesit bine. Si vreau sa-i multumesc (aaaa… NOT!),  pentru ca mi-a dat ocazia sa-mi amintesc una din calitatile pe care le am: nu fug dom’le din fata taifunului. Stau ca vita-n fata lui, dar macar, dupa ce trece, imi dau seama ca am caracter (pe care sincer, as vrea sa-l vand. Care da mai mult? )

Tot azi, dupa momentul 1, am facut cunostinta cu oamenii lipsiti de bun simt si oamenii inconstienti. Din acestia fac parte:

-barbatii care injura de fata cu femeile si spun apoi “Sa ma scuze domnisoara”.

-persoanele care se lauda cat de bete se urca la volan. Pentru ca este un motiv de mandrie sa recunosti ca puteai sa dai cu masina peste o fetita, sa omori un parinte, sa faci praf un om pe trecerea de pieton.

-tinerii bolnavi de importanta. Aolo… Aolooooooo… Nu ma apuc sa zic multe. Pun doar o intrebare. Da’ de ce un flintic de om, care e anul 1,2,3 la facultate sau anu’ 1,2 la master pretinde un tratament pe care nu-l merita?

La Administratia Financiara

Pentru ca nu mai exista destinatii exotice pe care sa nu le fi vazut (aaaa… NOT!), in ultima perioada m-am plimbat foarte des pe la Administratia Financiara. Saptamana asta le voi face chiar 2 vizite. Consecutiv. Una a fost azi. A doua, inevitabil, va fi maine…

Deci, dragii mei, maine e de rau. Pentru ca voi tipa. Voi urla. Voi face ca toate visele (urate). Si ma voi revolta. Deci, sa-mi dea foaia! Ca o foaie e. Una singura.

Azi chiar o vazui! O simti intre dejte.  Avea pe ea un tabel. Sexy tabel. Cu 12 coloane si 2 randuri. Atatica.  2 randuri. Pe care le astept de:

- 14 zile (in prima faza)

- 20 (faza 2)

- 21 de zile (sper), maine.
De ce n-am luat-o azi?  Cand am vazut-o? Cand am simtit-o? Pai pentru ca timp de 20 de zile nu au avut timp sa o stampileze. Si sa o semneze. Iar azi, nu a avut cine sa o stampileze. Si sa o semneze. Pentru ca niciunul dintre cei 20 de oameni stersi, buhaiti si frustrati de acolo nu aveau drept de semnatura. Sau de stampilatura.

Asa ca maine… ma duc din nou. Si nu plec fara foaie.

PS: am scris sacadat. Pentru ca gandesc sacadat cand vorbesc despre asta. Pentru ca sacadat se misca si ei.

PS2: Io pe cine trebuie sa injur fiu suparata pentru asta?

Update:  Am luat foaia. Aleluia.

Ora de intalnire

Inevitabil, petrec foarte mult timp cu mine. De cele mai multe ori, nu-mi dau multa importanta, pentru ca am treaba: cel putin 9 ore pe zi, 5 zile pe saptamana sunt la serviciu. Alte 8 ore pe noapte, 7 zile pe saptamana, le dorm (stiu, dorm cat bebelusii… Si ce? Sunt in crestere!). Deci, 91 din 168 de ore pe saptamana sunt pierdute.

In schimb, am timp sa stau cu mine in trafic. Si chiar stau! Fara sa ma misc. Niciun centimetru. Pentru ca stau in centrul Bucurestiului. La iesirea din Capitala spre Urziceni, Piatra Neamt etc. Mi se pare normal sa fie aglomerat…

Revenind… Stand eu cu mine si dandu-mi seama ca voi intrzia, inevitabil, oriunde m-as duce, mi-am dat seama ca, in sufletul meu, sunt o persoana punctuala. Eu n-am cum sa ajung la timp, dar cei care se intalnsc cu mine n-au nicio scuza. Chiar daca e trafic. Nu s-au gandit la asta dinainte? N-au putut sa gaseasca o scurtatura? Sau sa plece mai devreme? De asta se stabilesc ore de intalnire. Ca sa te intalnesti cu cineva la acea ora. Stabilita in prealabil. Nu ca sa mai intarzii inca 15 minute peste ora stabilita. Sau nu ca sa stii la ce ora sa suni. Sa spui ca vei intarzia. Asta e conculiza la care am ajuns azi, in trafic: ora de intalnire e ora la care te intalnesti cu cineva. Lucrurile simple ma tin ocupata.

Provocarile unui mascul manager

Imi povestea Draga de ea despre echipa de fete pe care o “conducea” la serviciu. Pentru fiecare in parte avea o strategie: pe ea, sa o trimita la psiholog, pe cealalta sa o certe o data la 2 saptamani, ei sa ii dea concediu medical, iar ei2 sa ii creasca salariul cu 50 de euro o data la 2 luni…

Eh, poate nu le motiva chiar asa… Dar sigur avea o strategie pentru fiecare, astfel incat departamentul pe care il conducea sa mearga bine.

La un moment dat, seful Dragei mele i-a spus ca prea tine in puf fetele. Ca rezultatele sunt bune, dar ele sunt prea mataite. Se intreba daca situatia asta nu va degenera. Draga mea (avand o strategie si pentru el) i-a spus: o saptamana, cat intru in concediu, te ocupi tu de ele.

Cand s-a intors din concediu, Sefu’ cu mainile in cap: una tipase la el de-l auzise tot biroul, alta nu-i mai vorbise de la primul feedback pe care i l-a dat, alteia ii scazuse ritmul de munca. Evident, a intrebat-o pe Draga mea cum se descurca…

Iar Draga mea, care este o culta, a inceput cu titlul unei carti: “Femeile sunt de pe Venus, barbatii de pe Marte”. Asta cica s-ar aplica si in relatiile profesionale. Iar Draga de ea, fiind exponentul central al Planetei stie ca:

- o femeie indragostita se motiveaza prin feedbackuri “caldute”
- una deprimata – cu noi responsabilitati
- una la ciclu se trimite acasa – n-ai cum… efectiv… n-ai cum…

Pe principiul: “iarna nu-i ca vara”, “femeia nu-i ca barbatul”…  Draga mea a ramas sefa. Seful ei a ramas barbat. Lucreaza doar cu Draga mea. Care are o strategie si pentru el.

Mi-e draga rau Draga mea. Si am vrut sa stie toti ce bine se descurca ea! Draga de ea!

Despre persoanele de contact din comunicatele de presa

Apreciez viteza de reactie si comunicatele de presa complete. Se intampla rar sa gasesc asa ceva. De asta, ca sa scriu un material care sa lamureasca cititorul, contactez in primul rand sursa… Persoana care a dat comunicatul. De aici, 3 situatii posibile. Va doresc sa aveti parte doar de prima:

1. Gasesc persoana care a scris comunicatul sau care cunoaste foarte bine subiectul. Imi raspunde la intrebari si imi trimite materialele de care am nevoie intr-un timp “decent”… Like o ora? Maxim 2!

2. Patesc ca Adi: sun la persoana de contact, imi raspunde persoana de contact, dar e total pe dinafara. Blank! Nada! Zero! Habar n-are despre ce vorbesc si de ce numarul ei e in comunicatul de presa.

3. Vorbesc cu cineva care e in tema, dar vrea sa-i trimit un mail cu intrebaile pe care le am. Si imi va raspunde. Ok, sa spunem ca merge si metoda asta, dar doar daca raspunsurile nu vin tarziu (5-6 ore e deja prea mult pentru cateva intrebari – nu cer rapoarte sau statistici elaborate in timp record).

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cred ca persoanele de contact trebuie sa stie foarte bine evenimentul, produsul etc. despre care comunica. De asta numarul lor de telefon este trecut sub textul “Pentru mai multe detalii, contactati…”

Nu ma astept sa stea la cheremul jurnalistilor. Sau a celor care au nevoie de mai multe informatii. Dar ma astept sa aiba:

- imagini de la evenimentul, fotografii cu produsul etc. despre care se vorbeste in comunicat;

- o prezentare a evenimentului, produsului despre care se comunica;

- un “executive”, care poate trimite informatii suplimentare in cazul in care lipseste de la birou.

Din perspectiva mea, nu mi se pare prea greu. Daca totusi exista o justificare pentru orele pe care le pierd in asteptarea unor raspunsuri, let me know.