Am fost la concert. Acum 2 zile. Abia m-am dezmeticit, de asta scriu asa tarziu.
Tare mult imi place de el. Nu inteleg ce face atata timp pe scena… Dar eu oricum nu inteleg multe lucruri… In locul lui as pune o “caseta” si m-as mai duce sa ma plimb. Ma rog… o necunoscatoare… Oricum il banuiesc ca e orb. Si surd. Prea multe concerte, fum, zgomot…
Multa lume, multa energie. A fost foarte tare reactia publicului la “Loves comes again”.
PS: Eu sunt aia bruneta din primul rand 
Poveste clasica pentru filmele SF: un tata-savant isi salveaza fiul de la moarte, “implantandu-i” branhii (in ‘63, cand a aparut filmul, siliconul nu era la moda 
). Ihtiandre (asa-l chema pe fiu) devine dependent de viata in ocean. Inainte insa de a fi obigat sa se “mute” cu totul in apa, surpriza… se indragosteste de o pamanteanca.
Asta e ideea filmului rusesc Человек-Амфибия, in engleza, The Amphibian Man. Evident, n-am avut rabdare sa ma uit la el. Dar am avut placerea sa vad videoclipul lui Vitas, creat pe baza filmului. Ca orice prestatie a lui Vitas, videoclipul asta mi se pare extraordinar.
Piesa este veche. Din cate am inteles, cu ea s-a lansat Vitas in Rusia, acum vreo 10 ani. Eu aflu noutatile ceva mai tarziu…
Am mai scris de Vitas si aici.
Dupa ce ca si asa petrecem prea mult timp impreuna , Alexandra imi da de lucru si acasa. Leapsa de la ea: my favourite soundtracks. Adica cea mai casto muzica dintr-un film. Am facut un slalom printre neuroni si iete-te cine a iesit invingatoare: din “Pisica alba, pisica neagra” – Bubamara (Goran Bregovic).
Leapsa sa se duca la Adi si Andu.
Si ca sa nu-i raman datoare Alexandrei: draga mea, o mini-leapsa, intre noi doua (formulata ca o cerinta de examen; te stiu post-licenta): Povesteste, pe scurt, drumul de la Mamaia la Bucuresti, facut sambata, 28 iunie. Il astept cu interes.
Cu toate ca e marti, cu toate ca am avut o zi pli-na (ce parere ai de juriul de la OlimpiadeleComunicarii.ro?), chiar daca resursele de energie sunt pe minus, simt ca pot s-o iau la fuga prin fata blocului (de bucurie, evident!)… Si asta se datoreaza atmosferei de la Taverna Sarbului.
Cum am auzit ca managerii au invitat Fanfara din Orchestra lui Goran Bregovic, cum am pus mana pe telefon, am strans lume, am rezervat masa si iote-ma: la primele mese, cu ochii cat cepele, asteptam… Si n-am asteptat degeaba! La 8 si-au facut aparitia. Prima parte a “concertului” a fost mai linistita, dar dupa ora 10, wow! CE VESELIE SI CE ATMOSFERA TARE A FOST ACOLO!
Am filmat putin si chiar as upload-a filmuletele, dar sunt tare miscate (n’aveam cum sa ma abtin sa nu topai).
Trebuie sa mergi! N-are ce sa nu iti placa! Mancarea oricum era buna, iar orchestra…
O gasesti la Taverna pana pe 8 martie, de la ora 20. Te sfatuiesc sa astepti si “tura a doua” a cantarii, de pe la 22.
Pe mine acolo ma gasesti pana la sfarsitul saptamanii.:)
Concertul fu foarte tare. Asta datorita muzicii bune si a lumii cu chef de distractie…
Chicane au fost la inaltime. Pacat in schimb de organizarea foarte proasta (ce daca se strica sonorizarea, daca sponsoru’ evenimentului a sarit cu banu’). Pacat de sponsorii care au acceptat ideile “inovatoare”, dar deloc sigure ale event manager-ului, presupun…
Pacat ca cei care s-au gandit cum sa imparta “spatiul publicitar” de la concert nu s-au limitat la idei care sa includa si protectia publicului din sala. “Oamenii cu reclama” au privit atat de mult din perspectiva clientului, si-au dorit atat de tare sa fie originali, incat au pierdut din vedere cel mai important stakeholder: CONSUMATORUL!
Povestea a fost urmatoarea: la finalul prestatiei Chicane, organizatorii au avut nevoie de cateva minute in care sa reorganizeze scena. Timp in care, pentru ca publicul sa nu se plictiseasca, au dat drumul in sala la vreo 6 mingi mari, 6 baloane imense, pe care scria Nanotek, Fumatul dauneaza… bla bla… Original, nu? (sau, unde am mai vazut asta?)
Singura problema a fost haosul creat. Sa vezi cateva grupuri de vreo 20 de persoane sarind sa dea cu mana in minge, e una, dar sa primesti un cot in gura de la cel care a sarit, nu prea suna bine. Eu “m-am salvat” si m-am adaposit. Cam asta vedeam de unde m-am ascuns.
De sus arata foarte bine… in schimb, jos, in public, durere…
Oare ce a fost in capul celor care au venit cu geniala idee sa agite un public de ‘enspe mii de tineri (jumatate beti… de fericire)? Adica… Adica… de ce provoci busculada?
Pacat de concert…
Uite ce se mai scrie despre Chicane la Polivalenta.
