Ora de intalnire

Inevitabil, petrec foarte mult timp cu mine. De cele mai multe ori, nu-mi dau multa importanta, pentru ca am treaba: cel putin 9 ore pe zi, 5 zile pe saptamana sunt la serviciu. Alte 8 ore pe noapte, 7 zile pe saptamana, le dorm (stiu, dorm cat bebelusii… Si ce? Sunt in crestere!). Deci, 91 din 168 de ore pe saptamana sunt pierdute.

In schimb, am timp sa stau cu mine in trafic. Si chiar stau! Fara sa ma misc. Niciun centimetru. Pentru ca stau in centrul Bucurestiului. La iesirea din Capitala spre Urziceni, Piatra Neamt etc. Mi se pare normal sa fie aglomerat…

Revenind… Stand eu cu mine si dandu-mi seama ca voi intrzia, inevitabil, oriunde m-as duce, mi-am dat seama ca, in sufletul meu, sunt o persoana punctuala. Eu n-am cum sa ajung la timp, dar cei care se intalnsc cu mine n-au nicio scuza. Chiar daca e trafic. Nu s-au gandit la asta dinainte? N-au putut sa gaseasca o scurtatura? Sau sa plece mai devreme? De asta se stabilesc ore de intalnire. Ca sa te intalnesti cu cineva la acea ora. Stabilita in prealabil. Nu ca sa mai intarzii inca 15 minute peste ora stabilita. Sau nu ca sa stii la ce ora sa suni. Sa spui ca vei intarzia. Asta e conculiza la care am ajuns azi, in trafic: ora de intalnire e ora la care te intalnesti cu cineva. Lucrurile simple ma tin ocupata.

“Serviciul descarcerare va ureaza drum bun!”

Serviciul descarcerare va ureaza drum bun!

De la Alex am aflat despre o campanie derulata de Inspectoratul de Politie Sibiu pentru responsabilizarea soferilor pe drumurile nationale. Printul asta mi se pare un pic mai ingrozitor (in sensul “bun” al cuvantului), chiar decat spotul Leo pentru campania Petrom “Viteza ucide” (nu e cel cu fotomodele; ala nu m-a “atins” deloc).

“Hoo cu tata!”

As putea sa incep postul asta cu injurii la adresa “clasei”, “masei” de soferi prosti. Sau cu niste caracterizari la adresa fufelor blonde de la etajul 10 care ridica stergatoarele masinilor mici si rosii (chiar daca masinile mici si rosii sunt parcate pe un loc free, neinchiriat de nimeni).

Sau, as putea sa incep postul cu apostrofari la adresa celor care fumeaza in lift. Sau in oricare loc public stramt. Dar toate “intepaturile” astea nu m-ar ajuta decat pe mine. M-ar elibera de energia negativa, dar nu ar reusi sa faca diferenta. Nu ar schimba comportamentul celor needucati. Si pentru ca nu privesc blogul ca pe un loc de eliminare a frustrarilor, voi folosi o alta introducere pentru acest post. Deci:

Am tot scris in ultima perioada despre campanii pentru responsabilizarea soferilor in trafic. Despre “Fairplay in trafic“, despre “Hoo cu tata!“, despre “Umbrela Verde” sau “Viteza ucide“. Toate campanii interesante, probabil initiate de oameni care, ca si mine, nu mai suporta badarania din trafic. Nu-i mai suporta pe cei care depasesc fara semnalizare, pe cei care claxoneaza in mijlocul ambuteiajelor, care nu acorda prioritate, care parcheaza pe trecerile de pietoni sau arunca gunoi pe strada.

Ma bucur sincer de aceste initiative. Cu toate ca sunt foarte sceptica in ceea ce priveste reusita lor. Si pentru ca nu mai pot, “psihic” vorbind, sa vad ce se va intampla in cativa ani cu traficul din Bucuresti (tind sa cred ca rezultatele acestor campanii se vor vedea pe termen lung), am si eu o intrebare pentru cei care au trait in afara Romaniei: asa e frate si in trafic la altii? Nu vreau pareri de genul “Cand am fost eu in vacanta in Grecia si-am stat 2 saptamani…” Nu. Am nevoie de informatii obiective de la cei care au stat, au locuit o perioada, chiar si scurta, in afara. Oriunde. Chiar si-n Bangladesh.

Urasc trend-ul asta: “Romanii e prosti, inculti si necivilizati” sau “Cate am patimit eu in afara din cauza poporului de nesimtiti care suntem” sau “Mi-e rusine ca sunt roman”. Spre deosebire de cei care afirma asa ceva, eu stiu ca pentru a fi respectat, trebuie sa impui respect. Si daca n-ai cu ce, vei fi luat la misto sau batjocorit de toti, oriunde – daca nu stai cuminte in banca ta si te dai mai mare decat esti. Chiar daca ai fi englez sau american si esti prost de bubui, nu ai fi apreciat. Capisci?

Dar, chiar daca urasc trendul, io vreau sa plec. Ca io trec pe Rudotel si sunt prea tanara pentru asta.

Femeia la volan

Dragi misogini, n-are rost sa va straduiti sa cititi postul asta. Pentru ca n-am sa scriu despre cat de prost conduc femeile.

Dragi feministe, nu dati din coada, pentru ca oricat m-as stradui, nu pot sa afirm ca toate suntem soferite bune. Din pacate, in intampinarea filmuletelor cu domnisoare care sa straduiesc sa parcheze masina cateva minute bune, nu pot sa vin cu prea multe argumene. In schimb, as putea sa-i intreb pe barbati: Domnul meu, de cate ori ai condus pe tocuri? Ce spui? Atunci erai putin sub influenta alcoolului si nu-ti mai amintesti… Am inteles… Pai hai sa-ti reimprospatez memoria… nu e tocmai usor. Vezi tu, femeilor le place sa se simta puternice, la inaltime, sa aiba impresia ca au picioare lungi si ca sunt sexy. Asa ca poarta tocuri. Inevitabil, trebuie sa conduca o masina purtand tocuri! Pentru ele, si doar pentru ele, pentru ca le sta atat de bine pe tocuri, hai sa fim intelegatori si sa nu le mai claxonam disperati atunci cand li s-a oprit motorul in intersectie. Pentru ca, daca tu claxonezi, nu faci decat sa intimidezi persoana din fata, si intimidata fiind, o sa se miste mai greu. Nu e logic??? Si daca tot suntem la logica, si daca tot facem diferente intre “stilul de condus” al femeilor si al barbatilor, si daca tot considerati ca femeile merg mai bine cu un taxi (apropos, baiatu’ de la taxi: soseaua nu-i a mea, nu-i a ta, si nici macar a urmasilor, urmasilor nostri! Stiu ca te vei mira citind asta, dar pe sosea, in oras, trebuie sa avem cu totii loc. Asa ca da si tu semnal, macar din cand in cand, sau pun-te pe banda de dreapta daca vrei sa faci dreapta, nu ne tine pe toti dupa tine. Stim, esti stresat… Din pacate, si stresant in acelasi timp… Dar trateaza-te si nu ne imbolnavi pe toti!) Am uitat cum vroiam sa termin propozitia inceputa mai sus…

Cert e ca sunt foarte suparata din cauza a ce se intampla in trafic si ma enervez ca se da vina numai pe femei (si pe “cap de creta”, din cand in cand). Si ca sa vedeti cat de tare m-am enervat va anunt ca am sa protestez in trafic. Iar “petitia” mea va consta in faptul ca nu ma mai dau de pe banda a doua! Poti sa dai flash-uri, poti sa claxonezi, sa te dai cu capul de volan… N-o sa ma faci decat sa reduc viteza la cea legala. Nu ma mai dau la o parte. Si poti sa-mi explici cum am luat eu permisul, pentru ca am sa-ti explic si eu tie altele… Si poate in urma explicatiilor, ai sa-ti dai seama ca MA POTI O-CO-LI!

Iar pentru domnii care fac discriminari, trebuie sa va informez ca:

1. sunt femei care au in masina, in spate, la indemana, o bata (deh, sotii incearca sa le protejeze);

2. sunt femei care folosesc bata din masina… Deh… Sindromul premenstrual…

Simt nevoia, la final, sa fac cateva precizari: nu sunt blonda, nu port tocuri si nu am o bata in masina. Dar as putea…